Ani de Liceu (Stela Enache, Florin Bogardo)

E ceva magic in cantecul asta...De cate ori il ascult,ma simt invaluita in ceva ce nici eu nu-mi pot explica...Poate pentru ca din banca am trecut la catedra...Nu stiu...E o senzatie atat de ciudata si placuta in acelasi timp.Cred ca am vazut filmul de n ori si am citit cartea tot de atatea ori. :)Si iar mi-aduc aminte,pentru a nu stiu cata oara de prima zi la liceu-15 septembrie 1994.Parca a trecut o vesnicie de atunci...
Toamna...emotii...prea multe emotii ca sa pot sa ma adun,atatea clipe pe care mi-as dori sa le pot aduce inapoi...sa ma intorc iar in copilarie,in adolescenta...
Am cunoscut  oameni care nu credeam ca-mi vor ajunge la inima.Sunt profesorii mei,sunt oameni care mi-au deschis drumul in viata,care m-au invatat ce inseamna binele si raul si cum sa-l accept intr-o societate amara.Nu puteai sa nu te atasezi de toti acei oameni .Adesea se uita ca principalul dar al unui profesor este dragostea.Dragostea pentru cunoastere si pentru oameni.Ea este cea care se transmite.Ea e calea spre cuvinte si metode potrivite,spre rabdare,intelegere ,apropiere si respect.
Si revin in prezent...Alt inceput de scoala...13 septembrie 2010...Ma intorc la acelasi liceu care mi-a marcat parcursul profesional si m-a format ca om.Ca profesor.De data aceasta nu-mi mai caut colegii,si nici diriginta.Imi caut elevii.Nu sunt boboci,sunt deja liceeni formati,cls.XI-a.Ma apropii de ei si ma prezint.Ma simt ciudat.Si ei cred ca s-au simtit ciudat.Nu le-a fost usor sa-si ia ramas bun  de la cea care le-a fost diriginta 2 ani.Ce coincidenta! E vorba chiar de d-na mea diriginta.Am s-o iubesc mereu pentru ceea ce sunt eu in prezent!
Imi revad fosti profesori.Vom fi colegi si e o mare mandrie pentru mine.Intram in clasa.Din nou ma simt ancorata ,fara sa vreau, in niste amintiri pe care le crezusem uitate,undeva intr-un colt al inimii mele.Printre buchetele de crizanteme si trandafiri oferite de copii,mai zaresc ceva.E banca a treia,randul de la geam.O privesc cu drag de la catedra.Zambesc.:)Si-mi zic: "Am deschis palma in care se gaseau anii cei mai tineri si vantul i-a luat fara sa ne lase sa le spunem ca-i regretam,ca i-am iubit...ca au fost putini si prea frumosi."
A.